rafinà - explicat in DEX

rafina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RAFINÁ, rafinez, vb. I. 1. Tranz. A curăța un produs de impurități, de substanțele străine pe care le conține. 2. Tranz. A trata semifabricatele fibroase folosite în industria hârtiei în scopul separării, perierii și hidratării fibrelor. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) face mai fin, mai delicat, mai subtil. – Din fr. raffiner.

rafina (Dicționar de neologisme, 1986)
RAFINÁ vb. I. 1. tr. A curăța (o substanță, un produs etc.) de corpurile străine pe care le conține. 2. tr., refl. (Fig.) A (se) face mai subtil, mai delicat. [< fr. raffiner, it. raffinare].

rafina (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RAFINÁ vb. I. tr. a curăța o substanță, un produs etc. de corpurile străine pe care le conține. II. tr., refl. (fig.) a (se) face mai fin, mai delicat. (< fr. raffiner)

rafina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rafineáză

rafina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RAFINÁ, rafinez, vb. I. 1. Tranz. A curăța un produs de impurități, de substanțele străine pe care le conține. 2. Tranz. A trata semifabricatele fibroase folosite în industria hârtiei în scopul separării, perierii și hidratării fibrelor. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) face mai fin, mai delicat, mai subtil. — Din fr. raffiner.

rafinà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rafinà v. 1. a face mai fin sau mai curat: a rafina zahărul; 2. fig. a exagera fineța, a subtiliza.