rafinament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RAFINAMÉNT, rafinamente, s. n. 1. Finețe, delicatețe, subtilitate a gustului sau a simțirii.
2. Viclenie, perfidie, șiretenie. – Din
fr. raffinement.rafinament (Dicționar de neologisme, 1986)RAFINAMÉNT s.n. 1. Finețe, subtilitate excesivă.
2. (
Peior.) Perfidie. [Pl.
-te, -turi. / < fr.
raffinement].
rafinament (Marele dicționar de neologisme, 2000)RAFINAMÉNT s. n. 1. finețe, delicatețe, subtilitate. 2. viclenie, perfidie. (< fr.
raffinement)
rafinament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rafinamént s. n.,
pl. rafinaménterafinament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RAFINAMÉNT, rafinamente, s. n. 1. Finețe, delicatețe, subtilitate a gustului sau a simțirii.
2. Viclenie, perfidie, șiretenie. — Din
fr. raffinement.