radiorecepție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIORECÉPȚIE, radiorecepții, s. f. Recepție a unei radioemisiuni, folosită în telecomunicații. [
Pr.:
-di-o-] –
Radio1- +
recepție.radiorecepție (Dicționar de neologisme, 1986)RADIORECÉPȚIE s.f. Recepție a unei radiocomunicații. [Cf. fr.
radioréception].
radiorecepție (Marele dicționar de neologisme, 2000)RADIORECÉPȚIE s. f. recepție a unei radiocomunicații. (< fr.
radioréception)
radiorecepție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)radiorecépție (-di-o-, -ți-e) s. f.,
art. radiorecépția (-ți-a), g.-d. art. radiorecépției; pl. radiorecépții, art. radiorecépțiile (-ți-i-)radiorecepție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADIORECÉPȚIE, radiorecepții, s. f. Recepție a undelor radio, folosită în telecomunicații. [
Pr.:
-di-o-] —
Radio- +
recepție.