radioreleu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIORELÉU, radiorelee, s. n. Instalație care permite realizarea unei comunicații fără fir între două stațiuni terminale, prin stațiuni de recepție-emisie intermediare. [
Pr.:
-di-o-] –
Radio2 +
releu.radioreleu (Dicționar de neologisme, 1986)RADIORELÉU s.n. Instalație care permite realizarea unei comunicații fără fir între două stațiuni prin intermediul stațiunilor intermediare. [Pl.
-lee. / cf. engl.
radio-relay, rus.
radiorele].
radioreleu (Marele dicționar de neologisme, 2000)RADIORELÉU s. n. sistem de radiocomunicație între două stațiuni prin intermediul stațiunilor intermediare. (< engl.
radio-relay)
radioreleu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)radioreléu (-di-o-) s. n.,
art. radioreléul; pl. radioreléeradioreleu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADIORELÉU, radiorelee, s. n. Instalație care permite realizarea unei comunicații fără fir între două stații terminale, prin stații de recepție-emisie intermediare. [
Pr.:
-di-o-] —
Radio2 +
releu.