radiodetecție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIODETÉCȚIE, radiodetecții, s. f. (
Fiz.) Radiolocație. [
Pr.:
-di-o-] – Din
fr. radiodétection.radiodetecție (Dicționar de neologisme, 1986)RADIODETÉCȚIE s.f. Folosirea undelor electromagnetice pentru a semnala într-o regiune dată prezența (și natura) unui obiect. [Gen.
-iei. / cf. fr.
radiodétection].
radiodetecție (Marele dicționar de neologisme, 2000)RADIODETÉCȚIE s. f. folosirea undelor electromagnetice pentru a semnala într-o regiune dată prezența unui obiect. (< fr.
radiodétection)
radiodetecție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADIODETÉCȚIE, radiodetecții, s. f. (
Fiz.) Radiolocație. [
Pr.: -
di-o-] — Din
fr. radiodétection.