radioconductor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIOCONDUCTÓR, radioconductoare, s. n. Corp care devine conducător de electricitate sub influența undelor electromagnetice. [
Pr.:
-di-o-] – Din
fr. radioconducteur.radioconductor (Dicționar de neologisme, 1986)RADIOCONDUCTÓR s.n. Corp care, sub influența undelor electromagnetice, devine conductor de electricitate. [Pl.
-oare, (s.m.)
-ori. / cf. fr.
radioconducteur].
radioconductor (Marele dicționar de neologisme, 2000)RADIOCONDUCTÓR s. n. corp care, sub influența undelor electromagnetice, devine conductor de electricitate. (< fr.
radioconducteur)
radioconductor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)radioconductór (-di-o-) s. n.,
pl. radioconductoáreradioconductor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADIOCONDUCTÓR, radioconductoare, s. n. Corp care devine conductor de electricitate sub influența undelor electromagnetice. [
Pr.: -
di-o-] — Din
fr. radioconducteur.