răcitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂCITÓR, -OÁRE, răcitori, -oare, adj.,
s. n. 1. Adj. Care ajută la menținerea unei temperaturi scăzute, care răcește (
1).
2. S. n. Instalație folosită pentru răcirea sau menținerea unei temperaturi scăzute față de cea a mediului ambiant a unui material, a unei substanțe sau a unui spațiu închis, cu ajutorul unui agent refrigerent ca gheață, lichid volatil, aer sau apă rece etc.; dulap cu pereți dubli, în care se menține o temperatură joasă prin introducerea de gheață și care se folosește pentru păstrarea la rece a alimentelor sau pentru răcirea băuturilor. –
Răci +
suf. -tor.