răcitor - explicat in DEX

răcitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂCITÓR, -OÁRE, răcitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care ajută la menținerea unei temperaturi scăzute, care răcește (1). 2. S. n. Instalație folosită pentru răcirea sau menținerea unei temperaturi scăzute față de cea a mediului ambiant a unui material, a unei substanțe sau a unui spațiu închis, cu ajutorul unui agent refrigerent ca gheață, lichid volatil, aer sau apă rece etc.; dulap cu pereți dubli, în care se menține o temperatură joasă prin introducerea de gheață și care se folosește pentru păstrarea la rece a alimentelor sau pentru răcirea băuturilor. – Răci + suf. -tor.

răcitor (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
răcitor, răcitoare s. n. morgă.

răcitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
răcitór, -oáre adj. (d. răcesc). Care răcește, care produce frig; amestec răcitor compus din sare și gheață. S. n., pl. oare, saŭ f., pl. orĭ. Refrigerant, vas orĭ aparat de produs răcire saŭ de păstrat alimentele recĭ (frigidar [!]).

răcitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răcitór¹ adj. m., pl. răcitóri; f. sg. și pl. răcitoáre

răcitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răcitór² s. n., pl. răcitoáre

răcitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂCITÓR, -OÁRE, răcitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care ajută la menținerea unei temperaturi scăzute, care răcește (1). 2. S. n. Instalație folosită pentru răcirea sau menținerea unei temperaturi scăzute față de cea a mediului ambiant a unui material, a unei substanțe sau a unui spațiu închis, cu ajutorul unui agent refrigerent ca gheață, lichid volatil, aer sau apă rece etc.; dulap cu pereți dubli, în care se menține o temperatură joasă prin introducerea de gheață și care se folosește pentru păstrarea la rece a alimentelor sau pentru răcirea băuturilor. — Răci + suf. -tor.