rabiț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÁBIȚ s. n. Plasă de sârmă galvanizată, cu ochiuri mari, folosită pentru fixarea tencuielilor pe suprafața unor elemente de construcție la care tencuiala aderă greu sau pentru executarea unor ornamente. –
Et. nec.