rabinic - explicat in DEX

rabinic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RABÍNIC, -Ă, rabinici, -ce, adj. De rabin. – Din germ. rabinisch, fr. rabbinique.

rabinic (Dicționar de neologisme, 1986)
RABÍNIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la rabini, caracteristic rabinilor. [Cf. fr. rabbinique, germ. rabinisch].

rabinic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RABÍNIC, -Ă adj. propriu rabinilor. ♦ limbă ~ă (sau talmudică) = limbă ebraică postbiblică. (< fr. rabbinique)

rabinic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rabínic, -ă adj. (d. rabin, fr. rabbinique). De rabin: școală rabinică. Fig. Perfid, înșelător, de șarlatan: procedură rabinică.

rabinic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rabínic adj. m., pl. rabínici; f. rabínică, pl. rabínice

rabinic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rabinic a. particular rabinilor.

rabinic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RABÍNIC, -Ă, rabinici, -ce, adj. De rabin. — Din germ. rabinisch, fr. rabbinique.