rabiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RABIÁT, -Ă, rabiați, -te, adj. (Rar) Furios, turbat. [
Pr.:
-bi-at] – Din
germ. rabiat.rabiat (Dicționar de neologisme, 1986)RABIÁT, -Ă adj. (
Liv.) Turbat, furibund, furios. [Pron.
-bi-at. / < germ.
rabiat].
rabiat (Marele dicționar de neologisme, 2000)RABIÁT, -Ă adj. (rar) furios peste măsură, furibund, turbat. (< germ.
rabiat)
rabiat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rabiát (rar)
(-bi-at) adj. m.,
pl. rabiáți; f. rabiátă, pl. rabiáterabiat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RABIÁT, -Ă, rabiați, -te, adj. (Rar) Furios, turbat. [
Pr.: -
bi-at] — Din
germ. rabiat.