răguși - explicat in DEX

răguși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂGUȘÍ, răgușesc, vb. IV. Intranz. A i se îngroșa și a-i slăbi cuiva vocea din cauza inflamării laringelui, a coardelor vocale. – Et. nec. Cf. gușă.

răguși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răgușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răgușésc, imperf. 3 sg. răgușeá; conj. prez. 3 să răgușeáscă

răguși (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂGUȘÍ, răgușesc, vb. IV. Intranz. A i se îngroșa și a-i slăbi cuiva vocea din cauza inflamării laringelui, a coardelor vocale. — Et nec. Cf. gușă.

răgușì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răgușì v. a pierde vocea, a nu putea vorbi bine. [Tras din lat. RAVUS (= RAUCUS), de unde rag, cu sufixul uș].