rățoială - explicat in DEX

rățoială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂȚOIÁLĂ, rățoieli, s. f. (Fam.) Faptul de a se rățoi²; vorbă răstită, amenințătoare. [Pr.: -țo-ia-] – Rățoi² + suf. -eală.

rățoială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rățoiálă s. f., g.-d. art. rățoiélii; pl. rățoiéli

rățoială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂȚOIÁLĂ, rățoieli, s. f. (Fam.) Faptul de a se rățoi²; vorbă răstită, amenințătoare. [Pr.: -țo-ia-] — Rățoi² + suf. -eală.

rățoĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)
rățoĭálă și (maĭ rar) -uĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a te rățoi.