pudel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÚDEL, pudeli, s. m. Rasă de câini de mărime mijlocie, cu părul lung și lățos, ușor de dresat, folosită la vânatul păsărilor acvatice. [
Var.: (rar)
pudl s. m.] – Din
germ. Pudel.pudel (Dicționar de neologisme, 1986)PÚDEL s.m. Rasă, soi de câine cu părul lățos și creț. [Var.
pudl s.m. / < germ.
Pudel].
pudel (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÚDEL s. m. rasă de câini cu părul lățos și creț. (< germ.
Pudel)
pudel (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)púdel (púdeli), s. m. – Cîine de vînătoare pentru păsări acvatice.
Germ. Pudel.pudel (Dicționaru limbii românești, 1939)*púdel m., pl.
ĭ (germ.
pudel). Cîne [!] foarte mare lățos. V.
dulăŭ, zăvod.pudel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)púdel s. m.,
pl. púdelipùdel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pùdel m. câine cu părul creț. [Nemț. PUDEL].