pudel - explicat in DEX

pudel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PÚDEL, pudeli, s. m. Rasă de câini de mărime mijlocie, cu părul lung și lățos, ușor de dresat, folosită la vânatul păsărilor acvatice. [Var.: (rar) pudl s. m.] – Din germ. Pudel.

pudel (Dicționar de neologisme, 1986)
PÚDEL s.m. Rasă, soi de câine cu părul lățos și creț. [Var. pudl s.m. / < germ. Pudel].

pudel (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PÚDEL s. m. rasă de câini cu părul lățos și creț. (< germ. Pudel)

pudel (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
púdel (púdeli), s. m. – Cîine de vînătoare pentru păsări acvatice. Germ. Pudel.

pudel (Dicționaru limbii românești, 1939)
*púdel m., pl. ĭ (germ. pudel). Cîne [!] foarte mare lățos. V. dulăŭ, zăvod.

pudel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
púdel s. m., pl. púdeli

pùdel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pùdel m. câine cu părul creț. [Nemț. PUDEL].