puțintel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUȚINTÉL, -EÁ, -ÍCĂ, puțintei, -ele, adj.,
adv. Diminutiv al lui
puțin; puținel.
Puțintel la trup (sau
la făptură) = scund și subțirel, mititel. –
Puțin + [miti]
tel.puțintel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!puțintél (
fam.)
adj. m.,
pl. puțintéi; f. puțintícă, pl. puțintélepuțintel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)puțintel adv. puțin de tot. [Tras din
puțin cu ajutorul unui sufix analogic (cf.
mititel)].