pușcătură - explicat in DEX

pușcătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PUȘCĂTÚRĂ, pușcături, s. f. (Înv. și pop.) Împușcătură. – Pușca + suf. -ătură.

pușcătură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
pușcătúră, pușcătúri, s.f. (înv. și pop.) 1. împușcătură; detunătură, zgomot de armă de foc. 2. distanță până la care ajunge proiectilul unei arme de foc. 3. vânătoare. 4. (reg.) zgomotul exploziei dintr-o mină. 5. (reg.) cartuș special folosit pentru dislocarea rocilor din mină; patron. 6. (reg.) preducea, semn prin perforare în urechea oilor. 7. (reg.) coardă de arc.

pușcătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
pușcătúră, V. împușcătură.

pușcătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pușcătúră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. pușcătúrii; pl. pușcătúri

pușcătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pușcătură f. bătaie de pușcă: cale de trei pușcături.