pușcări(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PUȘCĂRÍ,pușcăresc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Înv.) A trage cu tunul. – Pușcă + suf. -ări.
pușcări(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pușcărí(a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pușcărésc, imperf. 3 sg. pușcăreá; conj. prez. 3 să pușcăreáscă
pușcărì(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) pușcărì v. a bate cu artileria: tunurile pușcăriră cetatea BĂLC.