pușcoci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUȘCÓCI, pușcoace, s. n. Jucărie ce imită țeava de pușcă, făcută din lemn de soc sau din tulpină de cucută, cu care copiii împușcă cu gloanțe de câlți sau împroașcă cu apă; pușcoaie; pușcă de soc. ♦ (
Depr.) Pușcă veche; pușcă de proastă calitate. –
Pușcă +
suf. -oci.pușcoci (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pușcóci, pușcoáce și
pușcóciuri, s.n. (reg.)
1. (fam.) jucărie care imită pușca, făcută de copii din țeavă de soc; pușcală, plișcoci, pocnitoare, pușcaviță, pușcăleață, pușcăriță, pușchia, pușcoi, pușculie, pușcuroi, pușcuță.
2. irigator, clistir.
3. arc.
4. (s.m. și f.; pop.) ființă mică nedezvoltată, pitică.
5. (s.m.; în forma:
pitcoci) pitulice.
pușcoci (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pușcoci, pușcoace s. n. (iron.) pușcă veche; pușcă de proastă calitate
pușcoci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pușcóci s. n.,
pl. pușcoácepușcocĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)pușcócĭ (Olt. Munt. vest) n., pl.
oace, și
pișcoace (Gorj) f., pl.
ocĭ (cp. cu rus.
pisčókŭ, fluĭeraș, și cu bg.
piskúnĭ, fluĭer. V. și
piscoĭ). Pocnitoare pe care șĭ-o fac copiiĭ dintr´un cotor de soc orĭ de cucútă încărcat cu doŭă dopurĭ de cîlț, pe care le împing c´un huludeț. – În Munt. est
pușcoĭ, n., pl.
oaĭe, în Mold.
pușcă de soc, la Hațeg
piscoañĭe.