pușchea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUȘCHEÁ, pușchele, s. f. (
Pop.) Veziculă dureroasă localizată pe mucoasa cavității bucale, mai ales pe limbă; pușchineață. ◊
Expr. (
Fam.)
Pușchea pe limbă(-ți), se spune aceluia care anunță sau prevestește ceva neplăcut, pentru ca prevestirea să nu se împlinească. – Probabil
lat. *pustulella (<
pustula).pușchea (Dicționaru limbii românești, 1939)pușcheá f., pl.
ele (lat.
pŭstella, pústula și
púsula, pústulă, d.
pus, puris, puroĭ; pv.
postella, sp.
postilla). Stomatită aftoasă, beșicuță pe limbă saŭ în alt loc al guriĭ.
Pușchea pe limbă-țĭ, expresiune de cĭudă adresată unuĭa care-țĭ prezice ceva răŭ, și de aceĭa tu îĭ doreștĭ o pușchea pe limba luĭ cea rea. – Și
pușteá.pușchea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pușcheá (
pop.)
s. f.,
art. pușcheáua, g.-d. art. pușchélei; pl. pușchéle, art. pușchélele