putincĭos - explicat in DEX

putincios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PUTINCIÓS, -OÁSĂ, putincioși, -oase, adj. (Înv.) Care este posibil, cu putință. ♦ Care are putere; eficace. – Putință + suf. -ios.

putincios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
putinciós (înv.) adj. m., pl. putincióși; f. putincioásă, pl. putincioáse

putincios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
putincios a. posibil. [V. putință].

putincĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)
putincĭós, -oásă adj. (d. putință). Vechĭ. Puternic. Capabil, în stare. Azĭ. Rar. Posibil. V. neputincĭos.