putincios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUTINCIÓS, -OÁSĂ, putincioși, -oase, adj. (
Înv.) Care este posibil, cu putință. ♦ Care are putere; eficace. –
Putință +
suf. -ios.putincios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)putinciós (
înv.)
adj. m.,
pl. putincióși; f. putincioásă, pl. putincioáseputincios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)putincios a. posibil. [V.
putință].
putincĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)putincĭós, -oásă adj. (d.
putință).
Vechĭ. Puternic. Capabil, în stare.
Azĭ. Rar. Posibil. V.
neputincĭos.