pustiì - explicat in DEX

pustii (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PUSTIÍ, pustiesc, vb. IV. 1. Tranz. A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta. 2. Refl. (Pop.) A se refugia, a se izola; a pribegi. 3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu. – Din pustiu.

pustii (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pustií (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustiésc, imperf. 3 sg. pustiá; conj. prez. 3 să pustiáscă

pustiì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pustiì v. a face pustiu.