pustă - explicat in DEX

pustă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PÚSTĂ, puste, s. f. Câmpie întinsă acoperită cu ierburi; stepă. – Din magh. puszta.

pustă (Dicționaru limbii românești, 1939)
pústă f., pl. e (ung. puszta, d. vsl. pušta, pustie). Bărăgan, stepă, vorbind de șesu Ungariiĭ între Dunăre și Tisa și pe alăturĭ.

pustă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pústă s. f., g.-d. art. pústei; pl. púste

pustă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pustă f. Tr. ținut nelocuit, comună sau cătun așezat pe locul vechilor puste. [Ung. PUSZTA, pustiu]. V. Puszta.