purcea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PURCEÁ, -ÍCĂ, purcele, s. f. 1. Puiul de sex feminin al scroafei;
p. gener. scroafă (tânără). ◊
Expr. (
Fam.)
A lua purceaua de coadă (sau
de nas) = a se îmbăta.
2. (
Art.) Numele unui joc de copii la care unul dintre jucători împinge cu un baston o minge, o bilă, un os etc., în timp ce ceilalți jucători caută să-i împiedice cu bastoanele trecerea;
p. restr. minge, popic etc. care servește la acest joc. –
Lat. porcella.