punctișor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PUNCTIȘÓR,punctișoare, s. n. Diminutiv al lui punct; punctuleț. – Punct + suf. -ișor.
punctișor(Dicționaru limbii românești, 1939) punctișór n., pl. oare (dim. d. punct). Punct mic.
punctișor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) punctișór(punc-ti-) s. n., pl. punctișoáre