punctiform (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUNCTIFÓRM, -Ă, punctiformi, -e, adj. 1. Care are forma sau dimensiunile unui punct (
I 1).
2. Care acționează intermitent.
3. (
Fiz.; despre corpuri cu sarcină electrică, magnetică etc.) De dimensiuni neglijabile. – Din
fr. punctiforme.punctiform (Dicționar de neologisme, 1986)PUNCTIFÓRM, -Ă adj. 1. În formă de punct, cât un punct.
2. Care acționează din loc în loc; intermitent.
3. De dimensiuni neglijabile în raport cu distanțele până la corpurile cu care interacționează. [Cf. fr.
punctiforme, lat.
punctum – punct,
forma – formă].
punctiform (Marele dicționar de neologisme, 2000)PUNCTIFÓRM, -Ă adj. 1. de forma și dimensiunile unui punct. 2. (fiz.; despre corpuri cu sarcină electrică, magnetică etc.) de dimensiuni neglijabile. 3. care acționează intermitent. (< fr.
punctiforme)
punctiform (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)punctifórm (punc-ti-) s. n.,
pl. punctifórmi; f. punctifórmă, pl. punctifórme