pumnal - explicat in DEX

pumnal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PUMNÁL, pumnale, s. n. Armă cu lamă scurtă, cu două tăișuri și cu vârful ascuțit; stilet, jungher. – Pumn + suf. -al (după it. pugnale).

pumnal (Dicționar de neologisme, 1986)
PUMNÁL s.n. Armă cu o lamă scurtă, ascuțită și tăioasă ca de cuțit. [Var. pumnar s.n. / < pumn, după it. pugnale, fr. poignard].

pumnal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PUMNÁL s. n. armă cu o lamă scurtă, ascuțită și tăioasă. (după it. pugnale)

pumnal (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pumnál n., pl. e (it. pugnale, după rom. pumn). Junghĭ, cuțit de împuns p. a ucide oamenĭ saŭ feare [!].

pumnal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pumnál s. n., pl. pumnále

pumnal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pumnal n. armă scurtă, ascuțită și tăioasă, compusă dintr’o lamă și un mâner. [Modelat după it. PUGNALE].