puiuleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUIULÉȚ, puiuleți, s. m. Puișor
1 (
1). –
Pui1 +
suf. -uleț.puiuleț (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PUIULEȚ, lac în SE Deltei Dunării, între brațele Sulina și
Sf. Gheorghe, la E de grindul Caraorman; 290 ha. Legat prin canale cu lacurile Lumina și Puiu, împreună cu care formează un complex lacustru cu valoare piscicolă.
puiuleț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)puiuléț (
fam.)
s. m.,
pl. puiuléți