puitor - explicat in DEX

puitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PUITÓR, -OÁRE, puitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Lucrător tipograf care alimentează cu coli de hârtie presa de imprimat. 2. S. n. (În sintagma) Puitor de mine = navă de luptă amenajată pentru transportul și punerea minelor marine. [Pr.: pu-i-] – Pune + suf. -tor.

puitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
puitór¹ (pu-i-) (persoană) s. m., pl. puitóri

puitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
puitór² (pu-i-) (obiect) s. n., pl. puitoáre