pufărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUFĂRÍE, pufării, s. f. (Rar) Mulțime de puf
2 (
1); așternut de puf
2. –
Puf2 +
suf. -ărie.pufărie (Dicționaru limbii românești, 1939)pufăríe f. Mare cantitate de puf.
pufărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pufăríe (rar)
s. f.,
art. pufăría, g.-d. pufăríi, art. pufăríei