pufăială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUFĂIÁLĂ, pufăieli, s. f. Pufăit; (
concr.) fumul scos pe gură de un fumător. [
Pr.:
-fă-ia-] –
Pufăi +
suf. -eală.pufăială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pufăiálă s. f.,
g.-d. art. pufăiélii; pl. pufăiéli