pueril (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUERÍL, -Ă, puerili, -e, adj. Caracteristic copilului sau copilăriei, de copil; copilăresc, copilăros;
p. ext. naiv; neserios. [
Pr.:
pu-e-] – Din
fr. puéril.pueril (Dicționar de neologisme, 1986)PUERÍL, -Ă adj. De copil; copilăresc, copilăros; (
p. ext.) naiv; neserios, [Cf. fr.
puéril, lat.
puerilis].
pueril (Marele dicționar de neologisme, 2000)PUERÍL, -Ă adj. de copil; copilăresc, copilăros; (p. ext.) naiv; neserios. (< fr.
puéril)
pueril (Dicționaru limbii românești, 1939)*pueríl, -ă adj. (lat.
puerilis, d.
puer, băĭat). Copilăresc:
etatea puerilă. Fig. Ca de copil, neserios:
argumente puerile. Adv. Ca copiiĭ:
a argumenta pueril.pueril (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pueríl (pu-e-) adj. m.,
pl. pueríli; f. puerílă, pl. puerílepueril (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pueril a. copilăros:
motive puerile.