puțintime(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PUȚINTÍME s. f. (Rar) Puținătate. – Puțin[el] + suf. -ime.
puțintime(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) puțintíme (rar) s. f., g.-d. art. puțintímii