puținteluș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUȚINTELÚȘ adv. (Rar) Diminutiv al lui
puțintel. –
Puțintel +
suf. -uș.puținteluș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)puțintelúș, puțintelúșă, adj., adv. (înv.)
1. (adj.) foarte puțin, puțintel.
2. (adv.) în oarecare măsură, întrucâtva, cât de cât; oarecum, cam; insuficient de ...
puținteluș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!puțintelúș (rar)
adj. m.,
pl. puținteluși; f. puțintelușă, art. puțintelușa, pl. puțintelușe