puținel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUȚINÉL, -EÁ, -ÍCĂ, puținei, -ele, adj.,
adv. Puțintel. ◊
Expr. Puținel și... = aproape că..., gata-gata să... –
Puțin +
suf. -el, -ea, -ică.puținel (Dicționaru limbii românești, 1939)puținél, -ícă (vest) și
puțintél, -ntícă (toată țară) adj., pl.
eĭ, ele (d.
puțin cu
-tel din
mititel).
Fam. Puțin, nițel:
puținică apă, puțintele părăluțe. Puțintel la trup, la minte, mic (scund). Adv.
Ĭa stăĭ puțintel ! – Vechĭ și´n est
puținel: puțineĭ oamenĭ (Let. 1, 160; 3, 289). În nord
puțuntel: puțuntea oaste (Nec. 2, 238), azĭ
puțintică oaste.puținel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!puținél (
pop.)
adj. m.,
pl. puținéi; f. puținícă, pl. puținéle