pușlamalâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUȘLAMALẤC, pușlamalâcuri, s. n. (
Fam.; rar) Atitudine, comportare, viață de pușlama; haimanalâc. –
Pușlama +
suf. -lâc.pușlamalâc (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pușlamalâc, pușlamalâcuri s. n. (rar) haimanalâc; atitudine / comportament / viață de pușlama
pușlamalâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pușlamalấc s. n.,
pl. pușlamalấcuri