pușlamà - explicat in DEX

pușlama (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PUȘLAMÁ, pușlamale, s. f. Om lipsit de caracter, prost crescut, care nu este capabil de nimic bun; lichea, secătură; om care trăiește din expediente, neavând o ocupație serioasă, stabilă; derbedeu, haimana. – Et. nec.

pușlama (Dicționaru limbii românești, 1939)
pușlamá f. (d. puștĭ). Triv. Om neserios, secătură.

pușlama (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pușlamá s. f., art. pușlamáua, g.-d. art. pușlamálei; pl. pușlamále, art. pușlamálele

pușlamà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pușlamà f. secătură, ștrengar. [Mold. pușlău: origină necunoscută].