pușcărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUȘCĂRÍE, pușcării, s. f. Închisoare, temniță, penitenciar. –
Pușcar (
înv. „tunar” <
pușcă) +
suf. -ie.pușcărie (Dicționaru limbii românești, 1939)pușcăríe f. (d.
pușcă, tun).
Vechĭ. Artilerie. Cazarma artileriiĭ în Bucureștĭ, unde, probabil, era și o închisoare.
Azĭ. Fam. Închisoare, arest, gros, temniță.
pușcărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pușcăríe s. f.,
art. pușcăría, g.-d. art. pușcăríei; pl. pușcăríi, art. pușcăríilepușcărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pușcărie f. închisoare de criminali (păzită de pușcași). [Vechiu-rom.
pușcărie, artilerie, de unde cazarmă de tunari].