psihastenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PSIHASTENÍE, psihastenii, s. f. Formă de nevroză caracterizată prin obsesii și fobii, prin stări de nehotărâre și nesiguranță etc. – Din
fr. psychasthénie.psihastenie (Dicționar de neologisme, 1986)PSIHASTENÍE s.f. Stare psihică morbidă, manifestată prin nehotărâre extremă, obsesii și fobii. [Gen.
-iei. / < fr.
psychasthénie, cf. gr.
psyche – suflet,
astheneia – slăbiciune].
psihastenie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PSIHASTENÍE s. f. formă de nevroză manifestată prin stări de nehotărâre extremă, obsesii și fobii. (< fr.
psychasthénie)
psihastenie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PSIHASTENÍE (‹
fr.; {s}
psih- +
gr. asthenia „slăbiciune”)
s. f. Formă de nevroză caracterizată prin indecizie, timiditate scrupule excesive, ipohondrie, nesiguranță de sine, obsesii și fobii. Termen propus de Pierre Janet.
psihastenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!psihasteníe (psi-has-/psih-as-) s. f.,
art. psihastenía, g.-d. art. psihasteníei; pl. psihasteníi, art. psihasteníile