psalt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PSALT, psalți, s. m. Cântăreț de strană în biserică; dascăl, cantor. – Din
ngr. psáltis.psalt (Dicționaru limbii românești, 1939)psalt m. (ngr.
psáltis, vgr.
psáltes). Cîntăreț de biserică, dascăl. – Vulg.
pisalt. V.
clisiarh.psalt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)psalt s. m.,
pl. psalțipsalt (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)psalt m. cântăreț de strană:
psalții mitropoliei. [Gr. mod.].