prășitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRĂȘITÚRĂ, prășituri, s. f. (
Pop.)
1. Prășit
1.
2. Ogor prășit
2.
3. (Cu sens colectiv) Buruienile și gunoiul adunate de pe un teren care a fost prășit. –
Prăși +
suf. -tură.prășitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prășitură f. lucrarea de a prăși.