prăbuși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui, a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦
Refl. Fig. A decădea. ♦ (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt.
2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din
scr. probušiti.