prăzuliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRĂZULÍU, -ÍE, prăzulii, adj. (Rar) Care are culoarea prazului; verde-deschis. –
Praz +
suf. -uliu.prăzuliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prăzulíu (
pop.)
adj. m.,
f. prăzulíe; pl. m. și
f. prăzulíiprăzuliu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prăzuliu a. verde ca prazul.
prăzuliŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)prăzulíŭ, -íe adj. (d.
praz). De coloarea prazuluĭ, verde deschis bătînd puțin în galben.