prăvăliaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRĂVĂLIÁȘ, prăvăliași, s. m. (Rar) Negustor care are o prăvălie; angajat care lucrează într-o prăvălie. [
Pr.:
-li-aș] –
Prăvălie +
suf. -aș.prăvăliaș (Dicționaru limbii românești, 1939)prăvăliáș m. (d.
prăvălie). Negustor care șade în prăvălie.
prăvăliaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prăvăliáș (rar)
(-li-aș) s. m.,
pl. prăvăliáșiprăvăliaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prăvăliaș m. cel ce are o prăvălie.