prăvălatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRĂVĂLÁTIC, -Ă, prăvălatici, -ce, adj. 1. (
Pop.) Povârnit, abrupt, accidentat, pieziș.
2. (Rar) Care se răstoarnă, care se rostogolește, care vine la vale. –
Prăvăli +
suf. -atic.prăvălatic (Dicționaru limbii românești, 1939)prăvălátic, -ă adj. (d.
prăval). Foarte povîrnit:
loc prăvălatic (Sadov. VR. 1910, 4, 60).
prăvălatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prăvălátic (
pop.)
adj. m.,
pl. prăvălátici; f. prăvălátică, pl. prăvăláticeprăvălatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prăvălatic a. repezicios:
când coboară ’n ropot dulce din tăpșanul prăvălatic EM.