prăval (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRĂVÁL, prăvaluri, s. n. 1. Depresiune naturală (puțin adâncă) care face legătura între bălți sau între acestea și râuri;
spec. gârlă din regiunea inundabilă a Dunării.
2. (
Reg.) Porțiune pe cursul unui râu, al unui pârâu etc., unde apa curge foarte repede (formând o cascadă mică).
3. (
Reg.) Povârniș, pantă (
1), coastă. [
Pl. și:
prăvale. –
Var.:
privál s. n.] –
Cf. bg. preval, rom. prăvăli.prăval (Dicționaru limbii românești, 1939)1) prăvál n., pl.
urĭ (vsl.
*provalŭ, sîrb. bg.
provala, rut.
provál, prăpastie; rus.
provál, gaură, crăpătură, surpătură. V.
val 1, prăvălesc, prăvălie, prival).
Rar. Povîrniș mare.
prăval (Dicționaru limbii românești, 1939)2) prăvál, a
-ălí, V.
prăvălesc.prăval (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prăvál/privál (
reg.)
s. n.,
pl. prăváluri/priváluriprăval (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prăval n.
1. repeziș, coastă de munte;
2. cascadă mică:
prăvalul apei. [Abstras din
prăvăli].