prăpăstuire (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)prăpăstuíre,
prăpăstuíri, s.f. (pop.)
1. rostogolire în adânc, prăvălire la mare adâncime.
2. (fig.; reg.) istovire sufletească.
prăpăstuire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PRĂPĂSTUÍRE, prăpăstuiri, s. f. Faptul de
a (se) prăpăstui; prăvălire, rostogolire, distrugere, moarte.