prăpăstios - explicat in DEX

prăpăstios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRĂPĂSTIÓS, -OÁSĂ, prăpăstioși, -oase, adj. 1. (Despre terenuri) Cu prăpăstii, cu pante abrupte. ♦ Fig. Adânc, de netrecut, de neînvins. 2. Fig. Năprasnic, vijelios, vertiginos. ♦ Înspăimântător, groaznic. 3. Fig. De necrezut, de neînchipuit; ciudat, bizar, năstrușnic. ♦ Bazat pe închipuire; plăsmuit; mincinos. 4. Fig. (Despre oameni) Care vede lucrurile numai în rău, care are numai gânduri negre; pesimist. [Pr.: -ti-os] – Prăpastie + suf. -os.

prăpăstios (Dicționaru limbii românești, 1939)
prăpăstiós, -oásă adj. (d. prăpastie). Plin de prăpastiĭ: locurĭ prăpăstioase. Fig. Iron. Care spune prăpăstiĭ, enormitățĭ. Fugă prăpăstioasă, fugă grozavă. V. abisal.

prăpăstios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prăpăstiós (-ti-os) adj. m., pl. prăpăstióși; f. prăpăstioásă, pl. prăpăstioáse

prăpăstios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prăpăstios a. 1. plin de prăpăstii: stânci prăpăstioase; 2. fig. năpraznic, precipitat: în acea fugă prăpăstioasă BĂLC.