prăjitoare (Dicționar de argou al limbii române, 2007)prăjitoare, prăjitori s. f. (intl.) 1. prostituată.
2. hoață, escroacă.
prăjitoare (Dicționaru limbii românești, 1939)prăjitoáre f., pl.
orĭ. Tingire acoperită în care se prăjește cafeaŭa, care e mișcată cu o manivelă, pe cînd vasu rămîne fix. V.
frigare.prăjitoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PRĂJITOÁRE, prăjitori, s. f. 2. Încăpere, secție, instalație într-o fabrică, unde se execută operațiile de prăjire a minereurilor. –
Prăji +
suf. -tor.prăjitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prăjitoáre1 (persoană)
s. f.,
g.-d. art. prăjitoárei; pl. prăjitoáreprăjitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prăjitoáre2 (instalație)
s. f.,
g.-d. art. prăjitórii; pl. prăjitóri